totul pare perfect. dar nu e!

Da e superb. Marea Mediterana e mult mai frumoasa aici. E prima data cand sunt in Spania. Nisipul moale. Apa cristalina care saruta incet malul, lasand in urma lui tristete. Pescarusii care zbora impreuna. Oamenii care se bucura de razele soarelui. Da totul pare o imagine perfecta. Ideala. Dan u e deloc asha. Din acest tablou mirific lipseste esentialul. Acela fiind tu. Fara tine nimic nu e perfect, nimic nu e bine. Esti acolo iar o parte din mine plange dupa iubirea ta. Nu poti zambi cand sufletul ti`e trist. Nu poti sa te distrezi cand inima iti plange. Puteai fi aici aparand dragostea noastra. Dar ai refuzat sa lupti pentru mine. Pentru noi!

Soarele straluceste pe cer. Dar eu simt ca e noapte. Sunt inconjurata de sute de oameni. Si tot ma simt singura. Am nevoie de tine acum. Aici. Dar e imposibil. Si inima desenata pe plaja cu initialele noastre, valul cel jucaus mi`a rapit`o. Parca nu mi`ar da voie sa ma gandesc la tine. Sa te iubesc..

Puteam sa ne plimbam de mana. Sa simtim cum arde nisipul sub talpi. Puteam sa inotam prin alge. Sa construim castele de nisip. De geaba mai visez. Tu esti acolo. Eu sunt aici. Si chiar daca stiu ca visele sunt gratis, nu`mi ofera garantia ca o sa te mai strang vreodata in bratze. Ca va fi totul ca inainte. Asa ca prefer sa uit de vise..

Mereu singura..

Nu mai pot observa blocul tau. Micile licariri de lumina au disparut.E tarziu. Lumea doarme; dar acum nimic nu mai demonstreaza ca pe acolo mai exista viatza. E intuneric. Nici blocurile nu se mai vad in totalitate. Nici o stea pe cer. Luna e palida; pare moarta. In departare copacii iau forme ciudate. Ma sperie. E sinistru. Vreau sa te prind de mana, dar nu pot. Intunericul ma rapeste. Ma indeparteaza de tine.

In sfarsit o mica luminitza in departare. Ajutor. Nu.. Nu are cine sa ma ajute. E doar lumina de la bucataria familiei de la noua. S`a stins din nou. Inaintez singura prin noapte. Ma apropiu de blocul tau. Cred ca am inebunit. Vorbesc cu umbra. E singura care inca nu m`a parasit. Mai nou e prietena mea.

Cat de aproape sunt acum de tine, dar totusi sunt departe. Doar cateva ushi si etaje ne despart. Dar nu se poate. Ridic privirea spre fereastra camerei tale; nici urma de lumina. Cred ca dormi. Mi`ar placea sa fiu cu tine. Sa adormim ca doi copii, imbratisati pe cearceaful alb. Visul se naruie. Revine acelas peisaj monoton. Acelas timp si spatiu. Aceeasi eu care stau intinsa pe iarba in fatza blocului tau. Incep sa plang. Umbra nu ma poate imbratisa, consola.

O iau la fuga. Inapoi spre casa. Inapoi spre lumina. Inapoi spre caldura. Inapoi.. singura.