...

Cautand prin nimic visele mele distruse mi`am amintit de tine. Doar tu erai unicul care ma privea in ochi. Doar tu stiai ca sunt aici. Mergand prin golul din mine, lumina ta mi`a indicat calea spre fericire. Am suferit pentru atatea lucruri. Am plans pentru atata lume. Fara sa`mi dau seama ca tu ai facut mereu parte din umbra mea. Intr`o zi, mi`am intors privirea si atunci te`am gasit pe tine si ai intrat in viata mea. Mai apoi, cu un glas suav mi`ai spus: “ Niciodata nu ai fost singura, mereu te`ai avut pe tine insuti”. [Adevarata singuratate e atunci cand te pierzi te tine]!!

si simt ca ma doare!.

Doare. Totul doare. Doare amintirea. Aminitirea zilei de ieri, care era altfel. Mult mai diferita. Ieri zburam de fericire si credeam ca nimic nu poate sa ma faca sa cobor. Dar azi mi`ai dat seama ca m`am inshelat. Azi mi s`au naruit toate visele. Ma simt rece, neprotejata, singura. Simt ca tot ceea ce era frumos, tot ceea ce iubeam ieri, azi e doar un vis demult apus. Si plang, caci fara el nu mai vreu nimic.

Vreau sa uit, caci ma doare. Simt cum ma doare! Vreau sa fug , sa las in urma lasitatea lui si toate visele din care nu a fost nici o bucatica implinita. Sa`mi smulg din suflet iubirea asta care ma obsedeaza. Sa pun capat acestor sentimente monstruoase care vor sa iasa din mine.

Mi`as place sa fiu un cub de gheatza. Rece, dur, fara sentimente. Fara sa fi cunoscut vreodata iubirea. Fara sa o fi simtit. Fara sa fi suferit. Sa nu ma intereseze nimic. Sa pot sa ranesc, sa fiu ca ceilalti din jurul meu. Sa nu`mi pese, sa nu`ti pese. Dar nu pot. Sunt altfel decat tine. Mult mai diferita, chiar daca un sigur lucru ne deosebeste. Faptul ca eu stiu sa iubesc, iar tu nu. Oamenilor de obicei le place sa experimenteze, sa invete noul. Tu nici macar atat nu vrei sa faci.

Eu fara tine nu mai vreau sa continui nimic. Iubesc obsesiv si te vreau aici. Si pentru asta voi merge mai departe. Voi face tot pentru a putea fi langa tine. Pentru a exista candva notiunea de “ noi”. Si am sa o fac impotriva oricarui lucru care vrea sa ma impiedice. Pentru ca asta vreau si pentru ca te iubesc!:)

Ploaia.

Stau si privesc pe fereastra camerei mele.Ploua.In loc de stropi mari de apa care se preling pe geam parca iti zaresc chipul. Arunc o privire in departare, vad doar ceatza. Lumea e lipsita de culoare. Totul e cenusiu, mohorat. Soarele parca s`ar juca ascunsa, dar fara sa dea semne ca vrea sa mai iasa din ascunzatoare astazi. Poate a adormit.

Deschid geamul. Vreau sa ascult ploaia, sa o privesc cum saruta pamantul si cum acesta ii raspunde la sarutari sorbindu`i picurii mari.

Nu mai vreau sa privesc caderea ploi dincolo de fereastra aburita si cobor afara. Aleile sunt pusti, parcurile parasite, toate vietatile orasului s`au adapostit. Au lasat in urma lor pasii grabiti si teama de a se lasa atinsi de lacrimile cerului.

Inaintez prin balti. Mii de fulgere lovesc haotic pamantul in zari indepartate. S`a intunecat deja, chiar daca ceasul sta sa bata imediat doar ora 8. Sclipirile de lumina ce cad nervoase din cer imi lumineaza pasii catre casa, iar tunetele sunt asemeni unui urlet ce rasuna din departari.

Sunt singura. Te vreau langa mine. Sa ascultam simfonia infinitelor picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor. Sa ma saruti cand ploaia ne loveste mai tare, sa ma imbratisezi cand tunetele ma infioara.

Impreuna sa strigam, fara ca nimeni sa ne auda, acel te iubesc pe care ploaia il va topii in picaturile sale..