Minciuna.

Cand afli ca toata povestea ta de iubire ai trait.o in minciuna, te doare! Cateodata adevarul, oricat de bun ar fi, te raneste mai mult decat minciuna. Cand sti ca atatea luni ai crezut vorbele lui false... False, care iti spuneau ca nu e nimic intre voi. Cuvintele care te.au facut de atatea ori sa plangi. Care te.au facut sa te simti folosita.. vrei sa dispari! Vrei sa traiesti in continuare minciuna cu care te.ai alimentat atata timp, decat sa afli la sfarsit ca el tine la tine! Ca a tinut tot timpul acesta, ca tot ce s.a intamplat intre voi a fost real, adevarat. Ca primul te iubesc, nu a fost minciuna care te.a ranit. Ca te.a lasat din iubire.. Te.a indepartat de el pentru ca tinea prea mult la tine si din frica de a nu te face sa suferi. S.a dat din drum, a plecat capul, a indurat.. si a incercat sa te uite, si sa te faca sa.l uiti si tu, ba chiar sa.l urasti.

Sa sti ca nu te.a uitat nici o secunda. Ca el pretuieste si acum pozele cu voi... Te face sa analizezi totul. Sa vrei sa te intorci la el. Sa lupti cu trecutul si prezentul, cu iubirea de acum si cea de atunci.. Dar NU! Prezentul e prezent, iar trecutul trebuie sa ramana acolo unde ii e locul. In urma...

nu stiu cine am fost. nu stiu cine sunt.

mai nou imi schimb starea de la o secunda la alta. odata rad, odata plang. nu stiu in mine e un amestec de iubire cu ura. de fericire cu suferinta si am sezatia ca explodez. m.am saturat sa tin tot in mine. sa tac. sa ingit. sa accept ceea ce nu vreau. sa iert fara sa spun vreun cuvant. ma streseaza sa nu pot face ce simt, si nu o pot face pentru ca nu vreau. ma simt pierduta.. m.am abatut de la drumul meu, si tot ce se intampla mi se pare familiar si necunoscut in acelas timp. si nici macar nu stiu daca vreau sa imi regasesc calea. defapt care?. am vreun drum de urmat? am vreun vis de continuat? am vreo speranta care inca arde? am pe cineva care ma asteapta? care ma iubeste si isi face grijipentru mine?.. nu, nu am.

mi.am parasit drumul pentru a te gasii pe tine. te.am cautat pe soare, pe ploaie. pe caldura, pe frig. si am dat doar de urma pasilor tai. dar mi.e bine.. macar stiu ca mergem amandoi in acelas sens, dar in lumii diferite!!

ieri.

Ieri parca totul era un vis. Azi a devenit cel mai mare cosmar. Ieri erai aici, la un pas de mine, iar azi esti mult prea departe. Ieri ziceam in mintea mea.. defapt zicea mintea mea fara sa imi dau seama " ce aproape esti in sfarsit. atat de aproape de mine. am asteptat atat momentul in care vei fi aici.. dar din pacate esti aproape doar in gandul meu, defapt esti ingrozitor de departe. mai departe ca niciodata". Eram acolo. Erai acolo.. erai prea departe ca sa te mai simt. Prea departe ca sa te mai ating. Prea departe pentru mine. Erai asemeni unei stafii. Mereu prezenta.. sufocanta. Cafeaua se racise deja in cani. Privirea mea nu se putea desprinde de pe tine. Ea cauta disperata sa iti intalneasca ochii macar pentru o secunda. De geaba.. Totul era mort acum. Totul, cu o singura exceptie, NOI.

Sunt doar o tipa care s.a pierdut cautand ceva, care a vrut toata viata. M.am ratacit incercand sa regasesc ceva ce nu am avut niciodata…