duminică, 18 ianuarie 2009

Minciuna.


Cand afli ca toata povestea ta de iubire ai trait.o in minciuna, te doare! Cateodata adevarul, oricat de bun ar fi, te raneste mai mult decat minciuna. Cand sti ca atatea luni ai crezut vorbele lui false... False, care iti spuneau ca nu e nimic intre voi. Cuvintele care te.au facut de atatea ori sa plangi. Care te.au facut sa te simti folosita.. vrei sa dispari! Vrei sa traiesti in continuare minciuna cu care te.ai alimentat atata timp, decat sa afli la sfarsit ca el tine la tine! Ca a tinut tot timpul acesta, ca tot ce s.a intamplat intre voi a fost real, adevarat. Ca primul te iubesc, nu a fost minciuna care te.a ranit. Ca te.a lasat din iubire.. Te.a indepartat de el pentru ca tinea prea mult la tine si din frica de a nu te face sa suferi. S.a dat din drum, a plecat capul, a indurat.. si a incercat sa te uite, si sa te faca sa.l uiti si tu, ba chiar sa.l urasti.
Sa sti ca nu te.a uitat nici o secunda. Ca el pretuieste si acum pozele cu voi... Te face sa analizezi totul. Sa vrei sa te intorci la el. Sa lupti cu trecutul si prezentul, cu iubirea de acum si cea de atunci.. Dar NU! Prezentul e prezent, iar trecutul trebuie sa ramana acolo unde ii e locul. In urma...

Niciun comentariu: