mii de sentimente..

Nu vreau sa plec. Vreau sa stau numai sa.l privesc, sa il admir, sa il iubesc. Sa pot sa.l simt aici, atat de aproape. Sa tremur doar la gandul ca poate ma priveste si el pe furis, si sa ma bufneasca rasu de fiecare data cand ni se intalneste privirea. Sa.mi bata inima cu putere numai pentru faptul ca imi adreseaza doua cuvinte. Sa stau pierduta ca si azi, 5 ore, fara sa.mi dau seama ce se petrece in jurul meu. Sa raman muta, ca acum doua minute cand mi.a spus " andi, sti ca mi.ai lipsit enorm?". Nu plec. Prefer sa stau asa sa vad cum se scurge timpul. Vreau sa simt toate acestea in continuare.. iar daca as putea mi.as da jumatate din viata la schimb, pentru cateva ore petrecute asa. Pentru ca, la urma urmei, viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le ai, ci in momentele care iti taie respiratia.

Damn. He.s my drug!

Intr.o dimineata te vei trezi, si vei realiza ca nu mai sunt acolo, in dreapta ta. Atunci, o sa.ti dai seama ce m.a durut. Atunci, o sa te gandesti la toate, si nu vei realiza de ce m.ai pierdut. Vei intoarce, muntii si marea, doar sa ma gasesti.. Da, te.am iubit, dar iubirea nu mi.a dat forta necesara sa.ti suport indiferenta. Poate chiar iubirea m.a inlaturat de langa tine. Daca nu mi.ar fi pasat, nu m.ar fi durut. Dar, cum a durut, am plecat! M.ai iubit si tu? Atunci de ce nu m.ai tinut langa tine? Nu as fi plecat niciodata.. Vroiam doar, putin mai mult. Putin mai mult decat indiferenta pe care am primit.o de la toti, de fiecare data. Credeam ca esti altfel, ca macar tu poti fi altfel, dar pe zi ce trece imi dau seama ca toti sunteti la fel. Chiar e pacat ca sufar din cauza ta.. acum cateva zile, credeam ca esti singurul care ma poate face fericita...Langa tine, nu am mai avut nevoie de zambete false, si minciuni legate de iubire. Dar viata merge mai departe, cu o tona de servetele pentru miile de lacrimi si un kg de ciocolata, te asigur ca pana maine o sa.mi treaca.