miercuri, 20 ianuarie 2010

Visul. Muza. Perfectiunea

El?.. El e tipul perfect, ideal, dupa parerea mea. E imaginea reala a lui Fat-Frumos din toate povestile copilariei. El, e motivul meu de a sari din pat in orice dimineata. Stiu ce inseamna sa.i vad chipul la rasaritul soarelui si de abea atunci sa realizez ca m.am trezit. Stiu ce inseamna sa imi spuna acel banal “ buna diminata”, care dintre buzele lui suna altfel, si sa iti poata schimba toata ziua. Asa inocent si totusi asa masculin, atat de copil si totusi atat de matur. Cu el simt ca am totul, ca nu are ce sa.mi lipseasca.. Simt, ca nu mai am nevoie de nimic.. nici de apa, mancare, aer. E tot ce mi.am dorit candva.. E visul meu de mica. E eroul toturor basmelor cu printi si printese. E o dorinta vesnica, un viciu, o fantezie. Daca pentru el nu merita sa lupt, atunci pentru cine? As lupta ca o fiara, impotriva oricui, si a vantului, si.a mari.. Si iubirea pentru el oricum m.ar face sa inving.

In fiecare zi il simt aici, chiar daca acum e atat de departe.. Si.mi lipseste, imi lipseste enorm, mai mult ca oricand. Parca vreau sa imi spuna, ca de obicei, in fiecare zi “ ce bine arati”, chiar daca m.am trezit cu fata la cearceaf, ciufulita si aveam rimelul scurs. Vreau sa il privesc, vreau sa il admir, vreau sa il iubesc din nou.. si vreau sa fac asta nu doar prin intermediul unor poze, vise, amintiri..

Vreau sa vina inapoi

Vreau sa vina ca mi.e dor..

Vreau sa fim doar amandoi,

Haide, sa inchidem usa dupa noi cu.n zavor.

Sa stam asa, singuri, o zi intreaga,

Sa ne privim intrebatori..

Cum am ajuns ca dupa.o seara,

Sa credem in iubire, ca doi visatori.

marți, 19 ianuarie 2010

A trecut mult..


Nici nu.mi mai aduc aminte bine ultima ta atingere.. Au trecut atatea secunde, atatea minute, ore, luni, ani.. In loc sa se piarda au ramas intiparite pe trupul meu, asa cum imi ramane zi de zi fumul de tigara adanc in haine. O simt, te simt, esti mereu aproape, sufocant.. Esti ceva de ce am nevoie zilnic, like my personal brand of heroine.. Eu eram tu, tu erai eu. Imi placea sa ma poti rasfata doar cu o privire, sa ma poti adora doar cu un sarut. Imi placea sa faci tot pentru a fi pe placul meu. Iar cand nu erai, si se lasa cu certuri.. imi placea cand te apropiai incet, imi sarutai gatu, si eram din nou tu.. si tu eu. Ne sufocam cu atatea gesturi, si muream. Muream pentru tine, mureai pentru mine.


Sunt o actrita destul de buna, dar niciodata nu am stiut cum sa ma prefac inaintea ta. N.am stiut cum sa iti demonstrezi ca nu.mi mai pasa de tine, de ceea ce ne.a legat candva.. n.am stiut asta, deoarece in secunda urmatoarea, ma descopereai. Vedeai prin mine adevarul.. Nu.ti puteam ascunde nimic, ma tradau ochii, buzele. De geaba iti strigam sa pleci, daca bratele mele te tineau strans lipit de mine. Aievea iti spuneam ca nu vreau sa te mai vad, cand te.as fi urmarit cu privirea si dincolo de orizont.. Dar cand iti spuneam sa taci, chiar vroiam sa o faci.. sa nu mai spui nimic, doar sa ma saruti.. sa ma saruti.. si iar sa ma saruti.

duminică, 17 ianuarie 2010

Bariera care i.a schimbat viata



Acum, dupa atata timp.. iti multumesc ca ai aparut in viata mea. De nu erai tu, poate eram nepregatita sa infrunt tot ceea ce urmeaza. Si daca credeam ca pana acum a fost groaznic, si am trait tot ce era de trait, si am suferit tot ce era de suferit, si am iubit tot ce era de iubit.. m.am inselat amarnic. Daca asta credeam, puteam linistita sa iau directia “ pod” si sa ma arunc in gol. Nici nu.mi imagineam, nici nu.mi imaginez ce urmeaza . Tot ce stiu, e ca cu cat inaintezi mai mult in viata, cu atat barierele sunt mult mai puternice, ultima fiind aceea de a invinge moartea. El a fost prima mea incercare dureroasa.. de care am trecut! Si acum, cred ca sunt pregatita sa infrunt tot ce urmeaza. Prima data e mai greu.. Atunci am fost nevoita sa trec de la copilarie la maturitate.. Si toate, in loc sa ma slabeasca, m.au facut mai puternica. Love sucks.. Mi.e bine! De ce oare n.am mai suferit in ultimo timp, n.am mai varsat o lacrima? .. Pentru ca, m.am decis sa inving.. sa fac iubirea sa piarda. Si am reusit.. nu mai iubesc, nu mai vreau, nu mai pot. Si mi.e mult mai bine, sunt fericita in fiecare zi.. ati putea incerca si voi.

marți, 12 ianuarie 2010

Inca una inebunita dupa el..



Toate au fost numai sperante.. am crezut din nou in vise si ma doare. Si simt in interiorul meu cum ma trec fiorii. Nu mi.as fi imaginat ca poate sa ma atinga asa. Detest gandul ca e cu ea. Detest ca nu stiu ce vrea, pe cine vrea. Iar eu, sunt doar inca una inebunita dupa el. Inca una, cu care iese, dar nu pe care o iubeste. Si doare sa sti ca exista altcineva. Ca tipu pe care il adori, e adorat si adora pe alta. Cred, ca e asa de fericita ea.. are tot ce am visat, tot ce mi.am dorit candva.


Nu stie cine e, nu stie ce vrea.. iar eu nu mai stiu cum sa merg mai departe. As pleca de langa el, dar nu pot. L.as lasa cu ea, daca as sti sigur ca pe ea o alege. Dar nici el nu stie.. Imi spune ceva, apoi cand vine momentul sa o lase.. renunta. Ca prieten nu pot sa.l accept. Nu poate amicul meu sa fie tipul la care tin, tipul pe care il vreau. Nici eu nu stiu ce doresc, dar stiu ca il vreau pe el.. Mereu visez la ceea ce nu pot avea. Mereu ma indragostesc, de cel ce nu trebuie. Oare cand nu o sa mai imi incalc promisiunile? Oare cand, voi incepe sa cred ca love sucks.. si sa renunt la ea pentru totdeauna. Credeam ca am suferit destul.. dar daca mi.a ajuns, atunci de ce caut in continuare iubirea langa o persoana care nu poate sa.mi ofere decat niste lacrimi in plus?