marți, 19 ianuarie 2010

A trecut mult..


Nici nu.mi mai aduc aminte bine ultima ta atingere.. Au trecut atatea secunde, atatea minute, ore, luni, ani.. In loc sa se piarda au ramas intiparite pe trupul meu, asa cum imi ramane zi de zi fumul de tigara adanc in haine. O simt, te simt, esti mereu aproape, sufocant.. Esti ceva de ce am nevoie zilnic, like my personal brand of heroine.. Eu eram tu, tu erai eu. Imi placea sa ma poti rasfata doar cu o privire, sa ma poti adora doar cu un sarut. Imi placea sa faci tot pentru a fi pe placul meu. Iar cand nu erai, si se lasa cu certuri.. imi placea cand te apropiai incet, imi sarutai gatu, si eram din nou tu.. si tu eu. Ne sufocam cu atatea gesturi, si muream. Muream pentru tine, mureai pentru mine.


Sunt o actrita destul de buna, dar niciodata nu am stiut cum sa ma prefac inaintea ta. N.am stiut cum sa iti demonstrezi ca nu.mi mai pasa de tine, de ceea ce ne.a legat candva.. n.am stiut asta, deoarece in secunda urmatoarea, ma descopereai. Vedeai prin mine adevarul.. Nu.ti puteam ascunde nimic, ma tradau ochii, buzele. De geaba iti strigam sa pleci, daca bratele mele te tineau strans lipit de mine. Aievea iti spuneam ca nu vreau sa te mai vad, cand te.as fi urmarit cu privirea si dincolo de orizont.. Dar cand iti spuneam sa taci, chiar vroiam sa o faci.. sa nu mai spui nimic, doar sa ma saruti.. sa ma saruti.. si iar sa ma saruti.

Niciun comentariu: