Daca nu doar face parte din viata mea, atunci el e aceea. Au fost multe bariere in jurul meu in ultimul timp, si pentru prima data am avut pe cineva. Un stalp de sprijin care sa imi spuna ca totul e ok. Pot sa pierd orice, numai pe el nu. Nu m.as putea resemna sa ma trezesc intr.o dimineata, si primul gand, care in mod normal zboara la el, sa zica doar “proasto, l.ai pierdut!”. Stiu ca sunt impulsiva, ba chiar proasta cateodata. Urasc sa ma cert cu el! Urasc momentele in care simt ca totul se poate termina acolo si toate lunile pot fi inghitite intr.o secunda. Tot ce am, toata fericirea mea sa fie doar un “a fost odata”..

Ps: “ Ia.ma in brate si impreuna sa ne visam realitatea! Te iubesc”