Viata e imprevizibila ca o curva pe tocuri!

Cateodata cred ca nu merit atatea suturi cate imi da viata! Si da, sunt o persoana cat de cat optimista si constienta ca viata nu e roz, ca e asa cum e ea.. Dar cand nu mai exista nicio sansa de soare pe cerul inorat, la ce sa mai speri!? Sunt persoana care aparent nu are nevoie de nimeni, si e adevarat de cele mai multe ori. Am fost acolo pentru toti cand au avut nevoie de mine. Cand au avut nevoie de ajutor, le.am oferit fara sa cer nimic la schimb. Cand nu am stiut ce sfat sa le dau, am fost acolo doar oferindu.le un umar pe care sa planga. Dar am si eu momente cand am nevoie de cineva, de o persoana la care sa pot sa ma descarc, fara sa ii cer lucru asta; pur si simplu pentru ca si eu am fost acolo pentru ea! Am pur si simplu nevoie cateodata de unii si realizez ca tot eu sunt singura care incerc sa.mi spun ca toate o sa fie bine. Ca toate trebuie sa fie bine! Si nu pot sa trec mai departe fara sa multumesc putinelor persoane care is aici sa ma sustina, sa ma ridice si sa ma scuture de praf, sa ma sune si la prima ora a diminetii sa ma intrebe daca sunt bine! Voi sunteti tot si eu voi fi acolo mereu cand aveti nevoie de mine! Dar, cateodata chiar ma trezesc singura si ma omoara. Stiu ca viata iti ofera mereu picioare in fund, dar chiar de fiecare data cand simti ca lumea e la picioarele tale si ca plutesti pe cer, acesta trebuie sa cada pe tine? De ce cateodata simtim ca ne uraste cineva atata de tare? ( si o spun la plural pentru ca stiu ca sunt destui care is de acceasi parere cu mine, sau se regasesc in ceea ce vreau eu sa zic). Chestiile rele niciodata nu vin singure, m.am convins de asta! " Just be there when I last deserve it, because that`s when I really need it."