Momentul... sau persoana e nepotrivită?

Nu există „moment nepotrivit” doar „persoană nepotrivită”. Așa că dacă tipu pe care ți s-a pus pata îți spune că nu e „pregătit” pentru a avea ceva cu tine... trebuie să cauți în altă parte. Pentru că dacă cineva te vrea în viața lui și prezența ta contează într-adevăr, atunci vrea sa fie lânga tine în orice moment oricat de prost ar fi el.

Adevărul doare, nu-i așa? Degeaba încerci tu să-i cauți scuze și să te minți singură că acel moment oportun va veni cândva. Dacă ești destul de deșteapta, și sper că ești, ști și singură că nu-i așa și că e momentul sa pleci! E greu, știu că e greu... da nu a zis nimeni ca e ușor să te îndrăgostești de cineva care nu simte acelaș lucru pentru tine. Dar mai devreme sau mai târziu trebuie să conștientizezi că unele relații nu vor merge niciodata, oricât de tare te-ai strădui tu și oricâte șanse i-ai fi dat. Tipu nu te vrea nici dacă ai sta în cap, iar tu nu te vei înjosii să faci asta oricum.

Uneori e atâta de simplu încât ne place să complicăm tot ca să pară mai interesant. Degeaba ce-ai văzut tu în el nu o să mai vadă multe. Da el nu știe asta, el nu vrea să vadă asta! Dacă te vroia în viața lui te păstra acolo, rămânea cu tine oricât de greu i-ar fi fost. Ar fi observat lumea prin ochii tăi și tot ce-i plăcea lui se rezuma la ce îți plăcea ție. Dar nu e așa.... sau e?

Raspunde-ți la o întrebare: Cine e alături de tine în fiecare zi? Și dacă raspunsul nu e EL... sper că nici tu nu mai ești aici!

Tu cum sti ca s-a sfarsit?

                Zilele acestea m-am intrebat din nou … Cum imi dau seama cand s-a sfarsit de tot? Care e momentul in care trebuie sa ma dau batuta, sa-mi iau setimentele inapoi si sa plec? De mica am fost invatata sa iubesc, dar nicio singura persoana nu mi-a spus cand sa ma opresc. Si de multe ori am stat in fata unora fara sa fac nimic. Nu am putut? Gresit, nu am stiut! Nu am stiut ce sa fac si daca merita sa o fac.  Am asteptat pur si simplu un semn. O luminita de la capatul tunelului… care a venit! Dar sti cum a venit?  Sclipind… si doar cateodata. Asa incat sa ma pierd si mai tare.

                Ai mei m-au invatat de mica sa lupt pentru ceea ce imi doresc. Sa stiu sa dau cu coatele in stanga si in dreapta pentru a ajunge sus. Mi-au spus ca nimeni nu o sa ma ajute vreodata. Mereu am fost de parere ca daca iti doresti cu ardoare un lucru, nu trebuie sa te opresti pentru nimeni si nimic pana nu obtii acel ceva. Pe masura ce am crescut, am invatat si cum sa pierd, cum sa ma resemnez, sa accept ca pur si simplu acel ceva nu a fost pentru mine. Dar partea care nimeni nu m-a invatat…. e cum sa plec. Cum sa ma trezesc intr-o dimineata, satula sa tot lupt pentru cineva care nu lupta inapoi, sa zic “ Pana aici” si cu zambetul pe buze sa imi iau toate iluziile inapoi si sa fiu bine. Da, acum vreau sa plec… si nu pentru ca nu mai vreau, ci pentru ca am obosit….

Si totusi, cum iti dai seama cand s-a sfarsit? Nu stiu… banuiesc ca o simti!

Bărbații duri!

Tot timpul mi-au plăcut bărbații duri, asta ca să ajung la 20 de ani să-mi dau seama că defapt mereu mi-a plăcut să descopăr sensibilitatea din spatele lor. Părerea mea, acolo unde armura e mai strânsă, acolo se ascunde cel mai inocent suflet.

Cu toții vor nega asta, dar în spatele fiecărui macho man, se află un sensibil, un romantic, un tip căruia îi e frică să arate asta. Un tip care se poate să fie rănit. Unul căruia îi e mai ușor să se ascundă în spatele unei armuri. A unor cuvinte urâte.  A unor zâmbete false… Dar niciodata nu o să găsești un bărbat mai puternic! Pentru că e mai ușor să fi rece, decât să-ți lași garda jos. E mai simplu să fi rău, decât să încerci să fi bun. Da, e mai ușor până și să o lași pe ea să plece din viața ta, decât să recunoști că prezența ei iți e indispensabila. Cică dacă lupți pentru ea ești slab… asta e doar în mintea voastă. Un bărbat cu adevarat puternic știe ce vrea și știe și cum să obțină acel ceva.  

Bărbații cred că nouă ne plac “ tipii răi”, cei care dau impresia că ei controlează tot, care nu te valorează, care îți vorbesc urât de față cu prietenii lor și care te tratează ca un inferior . Vreți să aflați ceva? Ne plac barbații de genul acesta, pentru că iubim să găsim bunătatea din spatele maștii. Să descoperim sensibilitatea din spatele rautății. Să fim iubite, cum nu am mai fost niciodată, pentru că pe genul acesta de bărbat dacă reușești să`l faci să te iubească, o va face cum nu a facut-o nimeni până acum!

De asta ne dorim barbați duri, că ne place la nebunie să avem noi cheia care deschide masca pe care se chinuie să o poarte și să fim primele care reușesc să o dea jos. Adevarul e că defapt ne plac bărbații sensibili, doar că daca vin cu ea ascunsă … totul devine mai interesant!

O secunda

De ce o secunda? Pentru ca atat dureaza un vis. O amarata de secunda in care tu ai vrut sa fi fericita. In care te-ai atasat de cineva si ai si depasit momentul, in care ai avut intamplari frumoase, dar si ciudate, in care te-ai simtit fericita si nesigura in acelasi timp, in care ai ras cu lacimi sau ai plans cu ele. O secunda, pentru ca atata a tinut toata povestea asta din subconstientul tau, dar o secunda care probabil ti-ai fi dorit sa continue. Sa se ajunga la minute, apoi la ore, zile si tot asa. Dar nu s-a intamplat asta. A durat mai putin decat ticaitul unui ceas si apoi a disparut. S-a evaporat inainte sa realizezi unde si alaturi de cine ai fost. De multe ori te trezesti dimineata si ai impresia ca ceea ce ai trait a fost real, cand nu a fost deloc asa.

A fost un vis frumos, dar nu destul de puternic ca sa-ti amintesti ceea ce s-a petrecut in totalitate. Astfel ca tot ce ti-a ramas in minte au fost cuvintele lui care s-au transformat din “buna” in “ adio”. Dar totusi ti-a ramas un sentiment intiparit in minte si te intrebi daca macar acela a fost real. Dar nu a fost decat un soi de nebunie temporara in care nu vezi, nu auzi si nu simti nimic altceva decat vrea el sa iti ofere. Hello, spune-mi tu mie cand te-ai indragostit intr-o secunda sau de un barbat pe care l-a creat imaginatia ta?

Dar primul gand care ti-a venit in minte in momentul in care ai deschis ochii a fost ca te-ai simtit protejata. Ca parca toate problemele si gandurile tale au disparut in acea fractiune de minut, dar doar vaga ta impresie a facut sa crezi ca ai un punct de sprijin in sfarsit. A fost unul care s-a constuit si s-a daramat sub ochii tai cand i-ai deschis si ai vazut ca defapt te afli in acelas loc in care te-ai pus sa dormi adineaori. Iar in momentul acela te-ai simtit singura, si crede-ma ca nu exista sentiment mai groaznic decat acesta!

Si uite asa ai revenit la viata ta de zi cu zi si tot ce s-a intamplat in subconstientul tau e doar amintire acum. Si partea proasta e ca doar un nenorocit de vis te-a facut sa crezi ca lucrurile stau altfel, unul din care mai apoi te-ai trezit. Iar primul fum al diminetii a venit deodata cu ultimul gand “ sa nu-mi duci dorul cand m-oi duce!”

And beautiful, don`t ever let your happiness depend on something you may lose in the moment you open your eyes!

DOaRe

                    

                 

                Mi-e atat, atat de dor de el… incat imi lipseste de fiecare data cand respir! Si as da orice, orice sa-mi mai petrec putin timp cu el… Dar e prea tarziu si e mult prea departe!

                Nu am crezut niciodata ca iti poate lipsii o persoana atat de tare. E nasol cand pleaca cineva din viata ta: intr-o prima faza il vrei inapoi, apoi ti-e dor de el, iar dupa un timp ai uitat. Dar vrei sa sti cum te simti cand cineva a plecat de cateva luni si nu exista o zi, o blestemata de zi, in care nu te gandesti si sa nu pomenesti acea persoana? Iti spun eu… e groaznic! “ Se numeste dor pentru ca doare?”…

                Sti acel sentiment ca il cauti cu privirea de fiecare data cand ajungi in locurile in care mergeai cu el sau pentru el? Sentimentul acela ca ti se inmoaie genunchii si ca ai un gol in suflet de fiecare data cand privesti locul unde trebuia sa fie el si nu mai e? Acea senzatie de fluturasi in stomac cand treci pe langa blocului lui (si treci in fiecare zi)? Momentul acela cand arunci o privire spre geamul lui si tot ce vezi e intuneric… acelas intruneric pe care il vezi si tu de cand a plecat. Si-mi doresc din rasputeri sa mai vad o data acea luminita, la fel ca si atunci. Pastrez mereu cu mine amintirea lui si parca nimic nu mai e la fel… parca nicio persoana si niciun loc nu reuseste sa ma faca sa-l uit.

                Si te intrebi unde a disparut culoarea din viata ta? Unde au disparut zambetele acelea sincere de care s-au indragostit multi? De ce nu mai poti sa simti niciun lucru frumos? De ce nu ai mai avut acele emotii niciodata chiar daca ai cunoscut o gramada de barbati? De ce nu te-ai mai atasat de nimeni? Acum stiu de ce: pentru ca niciunul nu e el...  Iar atunci cand te cauta si simti tot din nou, toate sentimentele acelea frumoase pe care ai crezut ca le-ai uitat de mult, sti unde s-au dus. Cand a plecat, a luat cu el totul!

                Fuck distante, I still care about you! And I miss you every single day of my life! I exist in two places now: here and wherever he is… Cause missing him is part of who I am now!

Cat de mult ne-am schimbat sau cat de mult m-am schimbat...

         

        Rascolind niste amintiri in aceasta seara  si privind niste poze de la inceputul anului am realizat cate s-au schimbat in cateva luni, un an… adica cat de mult ne-am schimbat. Cat de mult m-am schimbat.  Nu pot sa spun daca in bine sau in rau, ci doar pur si simplu am crescut, ne-am maturizat si suntem altfel. Nu am realizat niciodata pana acum schimbarea asta majora prin care trecem, probabil pentru ca niciun an nu a contat pentru mine la fel ca si acesta. Pentru ca niciunul nu m-a solicitat atata, nu mi-a scos atatea persoane minunate in cale si nu mi-a dat ocazia sa descopar si sa traiesc ceva diferit. Anul acesta am facut tot ce mi-a trecut prin cap, toate nebuniile posibile, dar nu am uitat sa fiu fericita. Am iubit, am suferit, am ras, am plans, m-am distrat sau m-am plictisit… dar am facut totul altfel. Am crescut asta e adevarul. In astea aproape 10 luni am crescut mai mult decat niciodata. Pentru ca anul acesta mi-am deschis ochii si am vazut ceea ce era in jurul meu, m-am afirmat, am reusit sa vad intr-adevar cine sunt, am visat mai departe de orizonturi si am reusit sa depasesc niste limite pe care, din prostia mea, mi le-am impus singura. Am tinut usa deschisa pentru o gramada de persoane ca sa paseasca in viata mea si am inchis-o dupa multi care au vrut sa plece. Da, au fost persoane care au tinut la mine si au ramas aici indiferent de cat de tare a batut vantul, dar au fost si persoane care au preferat sa plece la cea mai mica adiere. Oricum va multumesc, voi m-ati facut sa fiu cine sunt azi. Din fiecare experienta am invatat cate ceva, asa m-am imbogatit eu. Poate nu am tot ceea ce imi doresc, dar am tot ceea ce am nevoie. Poate nu sunt implinita, dar cu singuranta sunt fericita. Poate am nevoie de cineva in viata mea, dar in acelas timp poate nu i-am uitat pe cei care au plecat… motiv pentru care nu ma grabesc.

          Sti cum se zice: sentimentele care se intorc sunt sentimente care nu au plecat niciodata, pentru ca sentimentele nu pleaca de capul lor… trebuie sa vina altele care sa le ia locul!

Spune-mi

       Spune-mi cum iti dai seama cand e momentul sa continui sa lupti sau trebuie sa te dai batut? Spune-mi cum stii daca tu vrei sa lupti in continuare, dar totul din jurul tau iti asigura o cale de a pleca?

       Mi-am spus mereu " Sunt o luptatoare", dar cred ca si renuntarile au o parte de curaj in ele. Ai nevoie totusi de putere ca sa realizezi ca porti o lupta, in finalul careia vei pierde oricum. Ai nevoie totusi de tarie, pentru a fi capabila sa renunti la ceea ce iti doresti. Dar eu am luptat mereu, pentru ca asa am considerat. Am stat singura, neclintita in orice batalie pe care am dus-o, pentru ca ceea ce m-a tinut acolo a fost speranta. Blestemata aia de speranta care te face sa te gandesti ca " poate n-am luptat destul". Nu mi-a placut niciodata sa renunt, pana nu am fost sigura ca nu mai este nimic de facut.

         Am dat sanse, peste sanse unor peroane care probabil nu o meritau nici pe prima, pentru a ma convinge ca intr-adevar am facut tot ce se putea pentru a salva ce aveam. Am fost invatata mereu sa lupt pentru ceea ce imi doresc si sa o fac pana la ultima suflare. Pe mine m-a chinuit tot timpul ideea ca victoria poate fi la un pas dinstanta de tine, si gandul ca  " poate trebuia sa zic si sa dau mai mult". De aceea, am dat tot timpul tot ce am avut de dat si am plecat in momentul in care am stiut ca nu mai am pentru ce sa lupt si ca nu mai am nici macar pentru cine.

         Asta am facut toata viata mea... dar, pentru ca tot timpul exista un dar, asta am facut pana acum! Cand l-am cunoscut pe el nu am stiut unde, cat si cum sa lupt. Am ramas dezarmata in fata lui si-i imploram mila. Armele le detinea el de data asta, pentru ca mie mi-a fost frica. Am luptat cu multa lume inaintea lui, iar de data asta am simtit ca el e singurul care m-ar putea face sa pierd. L-as fi intrebat pe el si l-as fi rugat sa ma invete si pe mine cum sa lupt sau cum sa plec fara nicio urma de regret. Dar nu a luptat nici el. Stateam ca doi inamici, in colturi opuse, asteptand ca unul dintre noi sa faca primul pas. Asteptam sa ma atace, ca sa lupt, sa castig si sa raman cu el, sau poate doar asteptam sa ma faca sa pierd, ca sa plec.

          Dar nu am facut nici eu, dar nici el asta! Stateam si asteptam momentul in care se va sfarsii de la sine. Iar cand am stiut ca e gata, nu m-am mai putut privii in oglida. Spune-mi cum sa imi spun " Ai facut tot ce se putea, ai zis tot ce-ai avut de zis, ai simtit tot ce-ai avut de simtit", cand eu stiu ca n-am facut asta!?

Not ready to say goodbye!

     Culoarea cafenie a pielii in mijlocul verii, rochita alba scurta care sa-i descopere picioarele frumos bronzate,inaltimea tocurilor care ii dau un aer superior, machiajul strident care se asorteaza perfect cu tinuta, si buzele mari acoperite de un ruj mat iti dau impresia ca ea se simte extraordinar.Afla ca nu e asa, doar ca poate stie mai bine decat oricine cum sa-si ascunda lacrimile dupa unui machiaj perfect si tristetea buzelor in spatele rujului. El e aici acum, dar in foarte putin timp nu va mai fi. Iar ea chiar nu e pregatita sa-si ia ramas bun, nu acum, nu inca, nu niciodata! 

    It`s impossible for me to do that, to say that ungly goodbye. It was than, it is now and it`s gonna be the same in the future.

Goodbye my lover, goodbye my friend!

     Era sa te pierd de trei ori pana acum, iar partea nasoala e ca am crezut ca eram pregatita de fiecare data. Dar m-am inselat, e din ce in ce mai greu. Nu puteam sa-mi iau ramas bun, si nici acum nu sunt capabila sa te privesc in ochi si sa-ti spun “ adio”. Asa ca am sa te strang cat pot de tare in brate si am sa-ti spun “ buna” , la fel de emotionata si visatoare ca prima data. La fel de nesigura si de indragostita. Da, indragostita. Chiar daca am criticat persoanele care credeau in dragoste la prima vedere, pe motiv ca nu poti spune ca te-ai indragostit de cineva pana nu ai ajuns sa-l cunosti, am ajuns si eu in acea situatie, in care nu aveam nevoie sa cunosc nimic mai mult sa pot sa afirm ce tocmai am spus.

     Stiu ca mai e putin si stiu ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca ai ramas cu mine mai mult decat trebuia, si la fel de bine stiu ca de data aceasta vei pleca cu siguranta. Trebuie sa o faci, indiferent de ceea ce imi doresc eu.  Asa ca nu vreau sa imi iau ramas bun, poate in cel mai rau caz la revedere. Pentru ca sunt mai mult decat sigura ca zilele acestea nu vor fi ultimele clipe pe care le voi petrece alaturi de tine. Viata asta prea tare ne-a adus impreuna, ca sa mi te ia de tot. Candva, undeva ne vom revedea .. I don`t know when, but i`m definitely gonna see you again!

     Inca cateva zile, saptamani poate dar tot va trebui sa te privesc plecand. Dar si atunci, cu lacrimi in ochi iti voi multumii ca mi-ai oferit ceva dupa care sunt nevoita sa plang, pentru ca ai fost cea mai speciala persoana pe care mi s-a dat ocazia sa o cunosc. 

You are my inspiration

           Nu am mai scris de mult, asta pentru ca nu am avut nimic interesant in viata mea de pus pe hartie. Dar azi am, pentru ca mi-am dat seama ca ceea ce am spus acum cateva zile, e defapt o minciuna. Defapt nu chiar, dar am gresit in momentul in care am zis ca “you couldn`t handle me even if I came with instructions” pentru ca am uitat EL. Da, exista o singura persoana pe lumea asta care a reusit sa ma calmeze pe mine si in fata caruia am fost vulnerabila si am tremurat. Exista un singur barbat in bratele caruia as putea sta tot timpul, ai chiar daca m-ar imbratisa atat de tare incat nu as mai putea respira, as prefera sa nu-mi dea drumul.

            El in viata mea e diferit de toti cei care au fost pana acum in ea, pentru ca e singurul care a reusit sa.mi puna capac, sigurul pentru care as putea sa renunt pana si la mine. Singurul care a reusit sa ma linisteasca. El nu ma lasa sa fac intotdeauna ceea ce vreau, nu ii e teama sa.mi spuna “nu”. El e cel mai aspru critic al meu, iar langa el am devenit mai buna pe zi ce trece. Nimeni nu ma face mai fericita si mai trista decat o face el. Adevarul e ca, poate intr-adevar sunt greu de atins, chiar de gheata ar spune multi, dar ei nu stiu ca fericirea mea si singura persoana care poate linistesti pe mine, are un nume.

            Fiecare femeie are dreptul sa traiasca ceea ce am trait eu. I`m living my fairytale, even if it`s not gonna be a happy ending, it`s my story and i`m happy he`s part of it.

You wonder how does it feel to make love to your soulmate? I already know that

Stiu

Sti ce ma enerveaza cel mai tare, faptul ca nu stiu de ce te vreau in viata mea. Nu m.am simtit nici atrasa de tine la prima vedere, nu era nici ceva iesit din comun, dar ai avut tu ceva special. Ceva ce nu a mai avut nimeni probabil. Zambetul acela obraznic, culoarea cafenie a ochilor, atitudinea de smecheras, corpul acela mare care ma face sa ma simt protejata, sau poate doar modul tau copilaresc de a aborda lucrurile, in loc sa ma enerveze m-au atras. Si cred ca am stiut asta din prima zi de cand am schimbat cateva priviri si am schitat cateva zambete. Am stiut probabil si de la a doua oara, cand cineva mi te-a scos in cale si mi-au tremurat picioarele ca unei adolescente, chiar daca erai ultima persoana pe care am crezut ca o voi mai revedea.

In orice caz, chiar daca nu am gasit inca lucrul care imi place la tine, cert este ca ceva exista. Ceva ma face sa continui sa ma visez langa tine. Si cu, sau fara vreun motiv exact, stiu ca te vreau in viata mea. De data asta, stiu si sunt convinsa de ceea ce vreau, chiar daca nu am fost pana acum.

          Si daca filmul tau e si filmul meu, iti zic hai sa jucam impreuna mereu!

         

                    

Era el ...

            Il vreau pe el, dar m.am saturat pana peste cap sa mai lupt singura. Chiar si cea mai indragostita femeie se satura sa mute munti pentru un barbat care nu misca nici macar o piatra pentru ea.

            Era el, el… raspunsul tuturor viselor mele, iar eu eram satisfacuta traind intr.o minciuna care avea sa se termine mai devreme sau mai tarziu. Am spus ca as fi mutat muntii pentru tine si ca as fi alergat mile daca tu ma asteptai la linia de sosire, dar singura nu pot lupta cu morile de vant. As fi facut orice, daca tu ma asteptai acolo undeva, dar nu s.a intamplat asa. Iar acum, cel mai bun lucru e sa te las sa pleci. Oricum nu am ce face ca sa te opresc din drumul tau, dar puteam sa te retin undeva in sufletul meu. Dar acum nu mai vreau. Acum iti spun ca atunci cand vei pleca, vei lua cu tine tot. Toate visele, sperantele, amintirile, iubirile si cele mai frumoase momente ale vietii mele. Te rog sa nu lasi nimic in urma ta. Pentru ca stiu ca atunci cand imi va fi dor de tine, te voi gasi ascuns adanc in mintea mea.

            Loving him was like shaking hands with the devil. 

In that ball I see my whole world

                                        

   

    In acea minge de baschet imi vad amintirile copilariei, anii adolescentei si clipele prezente. Vad o lume intreaga, o poveste de viata si un final fericit. Ma vad pe mine copil, momentul in care acea minge de baschet era mult prea mare pentru manutele mele, vad greutatea cu care ma chinuiam sa o fac sa se apropie de cos. Imi vad vocile pierdute alaturi de echipa favorita. Vad mandria pe care o purtam pentru tatal meu. Vad cantonamentele petrecute la mare si la Colibita, cand eram un pui de om pe langa acei uriasi. Vad perioada adolescentei cand incercam sa ma perfectionez, sa ma lupt, sa dau tot ce am mai bun pe acel teren pe care am crescut. Vad atat lacrimi de bucurie cat si de tristete. Iar acum, dupa ce am crescut, vad iubire. Genul acela de iubire care tine toata viata. Si cand vorbesc de iubire, vad si o echipa, una langa care m.am nascut, am crezut si traiesc acum. Vad un simbol. O chestie care e mai puternica decat mine. Vad un viitor. Vad un vis. Imi vad copii jucand baschet si iubind acel sport, exact asa cum il iubesc si eu… din tot sufletul!

     You call it basketball, I call it my life! 

Back to being me

     De cand el a plecat am redevenit persoana care eram candva. Cum i.am spus si lui, eu nu-mi ascult inima, pentru mine iubirea inseamna slabiciune, si am invatat in fiecare zi cum sa o transform in indiferenta. Am invatat mereu cum sa o ascund. In fiecare zi imi creonez ochii strident ca sa pot ascunde orice sclipire sau durere, imi pudrez atenta obrajii ca sa nu tradeze nicio emotie, aleg un ruj potrivit care sa ascunda zambetul trist. Am invatat ca e mult mai usor sa mimezi fericirea decat sa fi ranita. De aceea, in fiecare dimineata imi pun un zambet mare pe fata si ma concentrez pe indiferenta. Toata viata mea am facut asta, pana a aparut el. El, care m-a facut sa zambesc fara sa ma chinui, sa uit de minciuni pentru ca fericirea era cel mai bun machiaj.

       Dar daca el e atat de prost sa plece, atunci fi tu atat de desteapta incat sa il lasi sa o faca. Bye bye handsome, i`m back to being me! 

Toată lumea se duce dracu`

Minciuni, peste minciuni şi iar minciuni. Oare chiar e mai uşor să ascunzi adevarul, sau lumea mai nou e atât de laşă încât nu e capabilă să dea carţile pe faţă? You are the most beautiful lie of my life, but you're still a lie and it hurts like hell.

     Da, e ciudat când afli că cea mai frumoasă poveste a vieţii tale ai trait.o intr.o miciună. Dar cel mai nasol e că, a fost fix sub nasul tău şi tu ai fost atât de prost sau de îndrăgostit să nu iţi dai seama. Si e păcat, cum tu il admiri chiar şi în aceste momente. E pacat, cum te-a dezamăgit atunci, te dezamăgeşte şi acum, iar tu continui sa visezi cu el, să crezi că cele mai frumoase nopţi sunt cele când adormeai lânga el, chiar dacă nimic nu e adevărat. Şi şti asta, şi poate eşti şi tu la fel de laş ca şi el să admiţi că te mânâncă pe dinăuntru, la fel de rea să.i joci jocul şi minciuna pe care a creat.o şi la fel de proastă să continui să o faci!

     Cu tot riscul să mă repet, e prostesc faptul că încă te compar cu prinţul din poveste, chiar dacă semeni mai mult cu personajul negativ!

It`s over !

             

       "It`s over" ... suna mai putin dureros in engleza. Cuvintele “ s-a terminat” ma  rup in bucati.  O sa.mi lipsesti frumosule, oriunde si ori la cine ai pleca.
Stiam de mult ca va venii si ziua aceasta, dar nu credeam ca va fi asa de curand. Pe undeva ma pregateam pentru momentul in care vei pleca, dar pe de alta parte niciodata nu as fi fost pregatita sa imi iau ramas bun. Indiferent ca o voi face acum, peste o luna, sau peste inca un an ar durea la fel de tare.
Asta e, vei ramane mereu visul meu nerealizabil si totusi indeplinit. In bratele tale am simtit adevarata fericire, si asta pentru ca doar in bratele tale am simtit ca visez. Ca vreau sa plang, si nu pentru ca ne desparteam, ci pentru ca eram mai aproape ca nicicand. Sa.mi doresc sa plang in bratele unui barbat, asta numesc eu fericire. Asta numesc eu un vis trait.
Iar acum pleci si nu pot face nimic sa schimb asta. Nici nu vreau inca sa realizez. Vreau sa.mi continui visul, sa cred in tampeniile pe care mi le-am imaginat mereu. Sa fi aici, chiar daca nu esti  tot timpul langa mine. Stiu ca am promis ca te voi urmarii plecand la fel de fericita cum te.am intampinat cand ai venit. Dar nu pot, zambetul meu a disparut de pe buze si tot ce simt deja e un dor imens. Oare se numeste dor, pentru ca doare!?

Nici macar un zambet fals nu poate ascunde ceea ce simti tu in unele momente.Dar de cele mai multe ori, preferi sa te prefaci ca nu-ti pasa decat sa admiti ca te omoara pe dinauntru.

U Mobitelco, noi te iubim indiferent de rezultat!

           

             Sti sentimentul ca`ti pica lumea in cap in care totul mergea bine pana azi, iar acum nu mai exita nimic? Azi s-a terminat totul. S-a mai incheiat o poveste, s-a mai incheiat un sezon. O singura miscare gresita si ne vom revedea la meciuri de abea in toamna.

            U Mobitelco, o sa.mi lipsesti enorm. O sa.mi lipseasca toate emotiile, acei fluturasi in stomac care incepeau sa nu.mi dea pace cu cateva zile inainte de meciuri, acea bucurie la fiecare pas spre victorie, acele deplasari, acele voci care fredoneaza cantecele echipei iubite… Imi vor lipsi pana si nervii, tristetile, dezamagirile sau chiar lacrimile de la fiecare infrangere. Imi vor lipsi ei, niste oameni extraordinari pe care ma bucur din tot sufletul ca am reusit sa ii cunosc.. Cu alte cuvinte, imi va lipsi tot! Si.mi va lipsi enorm.

            Si daca cumva credeti ca ne-ati dezamagit, cel putin eu, sunt mandra de voi. Pentru mine ramaneti niste CAMPIONI, indiferent de scorul de pe tabela si indiferent de locul in clasament. Pentru ca asta inseamna sa iubesti, sa fi acolo atat la bine, cat si la rau. Eu nu pot face altceva decat sa va multumesc pentru toate emotiile pe care am reusit sa le simt datorita voua si ca ma simt mandra ca v-am avut aici pe fiecare in parte! Pentru ca, sezonul acesta, m.am simtit mai apropiata de echipa decat am fost vreodata, si asta e din cauza voastra! 

            Chiar daca ar fi un moment dragut sa imi spuna cineva ca visez,  nu e asa. Papa U Mobitelco, ne revedem la toamna!   

   

 

Noi... sau doar tu si eu !

Noi am fost doar doi straini, dar doi oameni ce se cunosteau perfect. Noi? E putin cam mult sa folosesc cuvantul noi, as vrea sa ma limitez la tu si eu, dar suna al naibii de bine cand vorbesc de “noi”. Nu stiu daca in acea formula am existat sau vom exista vreodata, dar impreuna am existat cu siguranta. Si asta e tot ce ma incalzeste dupa ce Printul pleaca, acel fapt ca nu a fost totul o iluzie, o poveste rupta dintr`un basm,  el chiar a fost aici. Am impartit multe si nu am impartit nimic. Sti ce e ciudat ? Ca m-ai dezamagit si eu tot te compar cu un Print.  Ca orice ai facut, pentru mine ai ramas acel barbat perfect, pe care credeam ca nu`l voi intalnii niciodata. E adevarat ca prima data oamenii iti par perfecti si te indragostesti de ei, iar apoi descoperi ca nu sunt chiar asa de perfecti… si te indragostesti si mai tare. Se spune ca la un moment dat, fiecare fata isi intalneste Printul, dar nimeni nu spune ca va ramane cu el ca si in povestile copilariei. Iar eu l`am intalnit. Din primul moment am stiut ca este el, chiar daca era imposibil sa ramana cu mine.

Si asta numesc eu durere. Sa simti ca`l pierzi pe cel de langa tine, ca a venit momentul in care pleaca si totusi sa nu poti face nimic. Te face sa te simti inutil.  Sa crezi ca ai impartit atata frumusete, zambete, vise, bucurii pentru nimic. Ca te`ai zbatut sa obtii ceea ce ti`ai dorit, ca ai incercat din rasputeri sa`l ti langa tine, ca ai renuntat la atatea, si la principii si la orgolii, ca te-ai deschis asemeni unei carti in fata lui, pentru ce? Sa fi dezamagita si sa astepti inevitabilul? Si atunci iti trece aievea un gand, o intrebare care te macina pe dinauntru “ oare a meritat efortul depus?” Da, a meritat in fiecare moment, in fiecare secunda, iar daca ar fi sa o iau de inceput, as face acelas lucru.

Stim ca mintile noastre manifesta o dependenta, in  momentul cand ne e dor de acel “ noi”. De acea chestie care nu a existat niciodata. Dar cand vorbesti de “noi” spui mai mult decat un singur cuvant, spui o poveste, plina de urcusuri si coborasuri, dar totusi o poveste. Un inceput si un final. O tona de sentimente bune sau rele adunate acolo. Vorbesti doi oameni care si`au trait povestea.

 Oare te iubesc pe tine sau iubesc ceea ce am visat, iubesc ceea ce traiesc, o sa iubesc amintirea ta? Nici eu nu stiu. Ideea e ca iubesc ceva legat de tine, un soi din acea iubire care nu se uita niciodata. O amintire pe care nici macar amnezia nu mi-ar putea-o lua. Un sentiment ciudat, pe care nu l.am mai cunoscut pana acum, asa ca am sa.i dau eu un nume: tu

:)

            Cand ti se inchide o usa, ti se deschide alta automat. O alta speranta, un alt vis, o alta poveste. Mereu e asa, mereu o sa se deschida, dar de acolo te vei descurca singur. Nimeni nu o sa te pofteasca inauntru, nimeni nu o sa iti spuna ce ar trebui sa faci sau ce cauti acolo. E decizia ta daca intri sau nu. Cu ce pas vei intra, cat de tare vei pasii sau cat vei sta, totul depinde de tine! Cartile sunt pe masa, tu alegi daca si cum sa le joci.

            Destin? Nu exista destin, exista doar sanse de care sti sau nu sa profiti. Doar oportunitati pe care ori le alegi, ori le lasi. Doar oameni care apar in calea ta, dar totul depinde de tine daca ii pastrezi si vrei sa iti deschizi sufletul inaintea lor. Pentru ca nimeni, nu o sa iti spuna “asta e povestea ta, traieste.o!”. In scrisoarea vietii tale cineva a pus doar prima litera, tu esti cel care isi va scrie singur povestea.

            Acum alege: ai sa profiti de ceea ce ai gasit dincolo de usa? Ai sa ai curajul sa joci acea carte? Ai sa ti persoana pe care o vei gasi langa tine? Sau ai sa te dai batut, inchizand ochii si asteptand sa gasesti iesirea ca sa poata sa se deschida alta? Tine minte: e un joc si totul tine de tine! 

Ce vreau!?

          Ce vreau? Nu mai stiu ce vreau! Raspunsul meu la aceasta intrebare era simplu „il vreau pe el, orice si oricum ar fi”, dar am ajuns la capatul rabdarilor si imi pun intrebarea daca totusi merita. Daca are vreun rost sa lungesc toata treaba asta inca o perioada, sau ar fi cazul sa spun stop de acum, sa las totul sa se uite. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, tot acelas lucru va inseamna pentru mine: cea mai frumoasa amintire dintre toate! Dar totusi, cateodata lucrurile care le doresti din tot sufletul se transforma greu doar in amintiri. Nu stiu nici macar ce e mai bine pentru mine, ca sa stiu ce sa fac. Vreau sa pot spune „Stop. Te.ai indragostit din nou de persoana gresita”, dar cum sa spun asta daca locul meu preferat e in bratele lui?

            Se spune ca dupa fiecare persoana din viata nostra vom suferi la un moment dat si de aceea trebuie sa ne alegem noi persoanele dupa care sa plangem mai apoi. Dar eu, in viata asta, nu mai vreau sa plang! Stiu ca am cerut prea mult, stiu ca mi s-au dat prea multe, si mai stiu ca tot ce vreau e sa fiu fericita. Si cand spun fericita, in momentul acesta ma refer la el! Si mai stiu ca „ i don`t belive in you, i don`t even know if you exist, but if everything happens to me for a reason, fuck, i love you God”. Dar totusi, ceva sau cineva mi l.a scos in cale, acum intrebare e: you`re a blessing or a lesson?

            Totusi, daca stiu ca exista cea mai mica sansa sa raman cu el voi sta, dar daca nu, ii voi deschide usa sa poata pleca. Si mi.e ciuda cand ma gandesc ca la inceput eram impacata cu ideea si am facut niste promisiuni pe care deja le.am incalcat! Mi.am promis ca nu voi lasa nimic sa ma afecteze si ca voi zambi la fel de tare cand va pleca din viata mea, ca si cum am zambit cand a aparut in ea… dar nu mai e asa. Poate fizic nu voi merge niciodata cu el, dar o parte din mine va merge sigur. De asemenea, am mai spus ca si ca ma voi multumi cu cat primesc, dar vreau din ce in ce mai mult.

            As renunta la el, daca as sti ca peste cateva zile nu i.as cauta zambetul, privirea, corpul, pe el in fiecare barbat din viata mea. Dar as face si am sa fac lucrul acesta. Iar partea nasoala e ca niciodata nu va mai fi ca si acum, pentru ca nimeni nu va putea fi el!

            `She was a smart girl, until she fall in love! 

Drogul meu stiu care e, dar al tau?

       In loc sa patreze distanta cum amandoi vroiau, in loc sa se indeparteze de el, cu fiecare zi ce trece se simte si mai apropiata de el si simte ca`l vrea din ce in ce mai mult.

       Isi pierde cumpatul de fiecare data cand il vede, il vrea tot mai mult cu fiecare clipa petrecuta impreuna. Daca ar avea de ales dintre orice barbat din lumea asta si el, l.ar prefera pe el fara sa se gandeasca de doua ori. Nu mai suporta nici macar sa o priveasca altcineva, nici nu se pune problema sa o atinga altul. Vrea sa fie doar pentru el.

       Noptile petrecute impreuna ar vrea sa dureze o vesnicie, dar totusi e frumos si sa te trezesti in bratele barbatului pe care l.ai dorit atat. Stie ca e o chestie imposibila, dar tocmai acest fapt face lucrurile si mai palpitante. Si pana la urma, regulile sunt facute ca sa fie incalcate nu? A vrut sa se tina tare, mereu vrea asta, dar o singura privire de.a lui o face mereu sa.si uite promisiunile si sa se apropie de el, sa.si lipeasca buzele de ale lui, corpul de al sau si sufletul langa al lui.

       Poate ca in opinia multora cedeaza prea repede in fata lui, dar la urma urmei nu asta inseamna sa ai pe cineva? Mda, era o fata desteapta, asta pana s-a indragostit. 

De cele mai multe ori, ma regasesc in tine

Minte.ma, strange.ma, omoara.mi toate visele, spanzura.mi gandurile, frange.mi aripile, ia tot ce vrei sa iei, dar inima te rog sa o lasi la locul ei.

            Esti diferit de restul persoanelor, de toti ceilalti, esti special, dar ciudat in acelas timp. Esti de neatins si totusi te tin in brate. Esti rece, dar totusi corpul tau imi spune altceva. Esti distant, dar totusi ma privesti in ochi. Vrei sa fi singur, dar totusi ma cauti. Ma eviti ca un copilas, dar totusi mereu zici „vino aici”. Esti genul acela de inaccesibil, dar totusi a fost usor. Da, felul in care imbini atatea personalitati reci cu gesturi care te dau de gol, ma zapaceste. Modul in care reusesti sa ma treci prin toate starile posibile intr.o singura secunda, ma inebuneste.

            Obisnuiesti sa.mi fluturi cuvinte frumoase prin fata, fara sa stii ca sunt dependenta de adierea lor. Obisnuiesti sa fi mereu in spatele meu, de aceea cand nu esti te caut mereu. Mi.a fost frica sa cred in privirea aceea inocenta, in zambetul acela frumos, pentru ca stiam ca odata ce voi avea o parte din tine, nu voi renunta pana nu te voi avea in intregime.

            Urasc sa te tin aproape, pentru ca atunci cand vei pleca, vei lua cu tine totul. Ti.as cere sa ramai mereu langa mine, dar stiu ca nu se poate, asa ca iti cer doar atat: “lasa.ti expresia fetei sa zambeasca doar pentru mine, cat timp esti aici!”

Addiction

Pe el, as putea sa.l descriu intr.un cuvant, si acela ar fi PERFECT. El, e genul de personaj care apare si schimba o lume in bine, iar daca este un erou, pai atunci este eroul meu. Persoana care a venit in locul unde nu mai era speranta, in momentul in care nu mai vroiam sa ma indragostesc vreodata, in perioada in care ma simteam cea mai abandonata si a reusit sa schimbe totul. A aparut de nicaieri si a adus cu el totul. M.a facut sa zambesc cu o singura privire, m.a facut sa cred cu un singur zambet, m.a facut a lui cu o singura atingere !

            El ar putea fi visul oricarei femei. E frumos de la distanta, dar cand il vad langa mine e de-a dreptul perfect. Tot ce traiesc acum, era doar un vis candva. Dar, sti cum se zice: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample si uite asa, acum traiesc acel ceva imposibil.

            Sunt mai entuziasmata decat am fost vreodata. Omul acesta a trezit in mine, sentimente care nici macar nu steam ca exista. Cu fiecare privire, zambet, imbratisare sau sarut il vreau si mai mult. Il am acum, dar deja il vreau din nou. Iar cand fiecare particica din corpul lui este lipita de al meu, atunci simt ca traiesc. Atunci nu mai exista nimic in jur, nici ore, minute, secunde. Atunci as da orice sa se opreasca timpul si sa ramanem asa. Sa uitam fiecare ce avem de facut si doar sa stam acolo. Acolo, pierduti de lume, rataciti in asternuturi.

            Nu imi pasa cat va dura visul si cand ma voi trezi. Orice s.ar intampla, voi zambi la fel de tare cand va pleca, ca si atunci cand a venit. Chiar daca sunt multe amintiri pe care vrei sa le uiti, sa le stergi din memoria ta, exista unele pe care ai vrea sa le pastrezi mereu. De tine imi voi aminti pana in ultima secunda, din ultima zi. Pentru ca, tot ce pot spune e MULTUMESC din tot sufletul ca m-ai facut sa traiesc ceea ce traiesc acum.

Ce inseamna cu adevarat “ U” Mobitelco!

        Poate pentru multi, aceasta este doar o simpla echipa sau una favorita. In schimb, pentru mine "U" Mobitelco nu e numai o echipa, e o familie... si e si familia mea, de mai bine de 16 ani !!! Da, aveam mai putin de 5 ani cand am calcat prima data la meciurile de baschet ale acestei echipe, pe terenul Salii Sportului Horea Demian. Da, chiar daca aveam doar cativa anisori pe atunci, am invatat sa indragesc echipa si sa o iubesc pana in prezent. 
        Am fost acolo la multe antrenamente, la fiecare meci, am fost in toate deplasarile si cantonamentele posibile si am urlat pana m.au tinut plamanii dupa fiecare jucator care punea mana pe minge. Chiar daca nu stiam pe atunci ce inseamna cu adevarat acest sport, chiar daca mingea era mai mare decat mine, am fost acolo. Acolo sa arunc cu bonuri din tribuna, acolo sa nu am stare pana se termina meciul, acolo sa strig din toata puterea mea de la 5 ani, HAIDE U! 
        Cu echipamentul specific, pe banca de rezerve sau in tribune, am sustiunut aceasta echipa de mic copil. Asteptam pauza mare sau finalul meciului, sa iau mingea aceea mare intre manutele mele si sa incerc sa nimeresc panoul.
         A fost frumos, si este in continuare. Am ramas alaturi de echipa mea. Aceeasi sala, aceeasi echipa, doar jucatori diferiti. Am ramas tot aici, traind fiecare moment alaturi de ei, plangand la fiecare infrangere si sarind in sus de fericire la fiecare castig.
        U Mobitelco pentru mine nu este numai o simpla echipa, iar baschetul nu este un simplu sport. Aceasta este si va fi pentru mine o familie si acel teren, o a doua casa. Iar acum, cu pielea de gaina si cu inima plina de iubire, pot spune ca sunt mandra de voi si ca aceasta echipa nu va muri niciodata, atata timp cat exista persoane care privesc dincolo de actul propriu zis petrecut in minutele dintr.un meci.
        Haide „U” , pentru ca intr.adevar sti ca… Unica iubire pentru noi esti tu!