Stiam de mult ca va venii si ziua aceasta, dar nu credeam ca va fi asa de curand. Pe undeva ma pregateam pentru momentul in care vei pleca, dar pe de alta parte niciodata nu as fi fost pregatita sa imi iau ramas bun. Indiferent ca o voi face acum, peste o luna, sau peste inca un an ar durea la fel de tare.
Asta e, vei ramane mereu visul meu nerealizabil si totusi indeplinit. In bratele tale am simtit adevarata fericire, si asta pentru ca doar in bratele tale am simtit ca visez. Ca vreau sa plang, si nu pentru ca ne desparteam, ci pentru ca eram mai aproape ca nicicand. Sa.mi doresc sa plang in bratele unui barbat, asta numesc eu fericire. Asta numesc eu un vis trait.
Iar acum pleci si nu pot face nimic sa schimb asta. Nici nu vreau inca sa realizez. Vreau sa.mi continui visul, sa cred in tampeniile pe care mi le-am imaginat mereu. Sa fi aici, chiar daca nu esti tot timpul langa mine. Stiu ca am promis ca te voi urmarii plecand la fel de fericita cum te.am intampinat cand ai venit. Dar nu pot, zambetul meu a disparut de pe buze si tot ce simt deja e un dor imens. Oare se numeste dor, pentru ca doare!?
Nici macar un zambet fals nu poate ascunde ceea ce simti tu in unele momente.Dar de cele mai multe ori, preferi sa te prefaci ca nu-ti pasa decat sa admiti ca te omoara pe dinauntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu